Am dat de ea prima oara in Julie si Julia referită ca potage parmentier. Mi-a lăsat impresia că dacă ai fost dezamăgită în dragoste singura chestie care ar putea să îți aline durerea este această supă. Avea o aură aproape ancenstrală și îmi și imginam țăranul francez venind seara în căsuța lui (care era un conac) și soția sa cu bonetă pe cap întînzându-i un blid cu potage parmentier. Tot am zis că o voi încerca, dar am lăsat de azi pe mâine și nu s-a mai concretizat.
Dar când Marco Pierre White spune în
The Devil in the Kitchen: Sex, Pain, Madness and the Making of a Great Chef că dragostea lui pentru bucătărie s-a înfiripat când pe tren, în drum spre rudele sale din Franța, a gustat din Vichyssoise. Avea 5 ani. Acum această supă capăta importanța madlenei lui Proust.
M-am pus pe gătit. Chiar ai nevoie de 3 ingrediente: unt, praz și cartof. Nu menționăm apa, sarea și piperul. Eu am mai adaugat unul: o crenguță mică de cimbru. Parcă îi mai dă o dimensiune. Nu e greu de făcut, trebuie doar să ai grijă să nu arzi prazul când îl sotezi în unt. Atât. Ah și cel mai important! Prazul dupa ce se taie se ține într-un bol cu apă ca să se adune praful din el.
Ai nevoie de:
- 2 linguri mari de unt -50g
- 1 praz mediu
- 2 cartofofi medii – nițel mai mari ca pumnul
- 1 litru -1.25 litrii apa
- o crenguță mică de cimbru uscat
- sare,piper
Cum se face:
- Se curăță prazul după cum am spus mai sus.
- Cartofii se taie cubulețe.
- Se încinge untul într-o oală. În el se călește prazul până când se rumenește.
- Se adaugă cartofii și apa.
- Se aruncă și crenguța de cimbru și se lasă pe foc cam 30 de minute. Chiar și mai mult.
- Se scoate crenguța de cimbru. Se potrivește de sare și piper.
Eu am pasat-o cu instrumentul ala cu găurele cu care se face piure-ul până când am o obținut o zamă groasă. Se poate da și la blender și să se servească rece. Poftă să aveți
